duminică, 28 august 2011

Stresul posttraumatic




   Stresul posttraumatic a fost identificat inca din Antichitate  in “Republica” lui Platon (la finalul dialogului Socratic),mitul lui Er pamphylianul, mai tarziu in operele lui  Balzac( in nuvela  Adio), s.m.d .Unii psihiatri englezi au sugerat ca batalia de la Waterloo a fost pierduta deoarece maresalul Ney, care suferea de stress posttraumatic, a lansat dezorganizat cavaleria franceza intr-o capcana mortala, intinsa de Albion( aici ramane de discutat obiectivitatea psihiatrilor care sunt inainte de toate ,englezi ). Cert este ca descrierea stresului posttraumatic a fost observata mai intai in randurile soldatilor. Sindromul “Rambo”indica persistenta”starii de razboi” multa vreme dupa ce ostilitatile au incetat.
    Ar fi restrictiv sa limitam stresul posttraumatic numai la situatiile de razboi: violul, incestul, accidentele de masina sau de aion, catasrofele naturale, asistarea la moartea cuiva, sunt de asemenea factori cauzatori de stress.
   DSM –IV- TR, fac din stresul posttraumatic un sindrom care regrupeaza consecintele emotionale ale interpretarii personale a unei situatii amenintatoare din punct de vedere obiectiv. Aceste evenimente au drept consecinta o avalansa de mecanisme de adaptare psihologice si biologice.
   Stresul posttraumatic apare adesea cu ocazia unui al doilea eveniment traumatic care provoaca, in modul de functionare al subiectului, o ruptura mai categorica decat cea determinata de primul traumatism.
   Streul posttraumatic are o prevalenta de 1% din populatia generala.  Afecteaza un procent de doua treimi femei pentru o treime barbati. 75% din victimele unui viol, 50% prizioneri de razboi, 15% militari operativi sufera de aceasta tulburare.
   Principalii factori de risc sunt traumele sexuale precoce, problemele psihologice si psihiatrice, consumul de droguri.
   Coplicatiile sunt alcoolismul,toxicomaniile, tulburalile permanente de personalitate, depresia, suicidul, complicatiile sociale si familiale, transferul traumei catre generatia urmatoare si reproducerea traumei sexuale sau violente asupra altei personae.
   Tratamentul este  atat medicamentos cat si psihoterapic.  Atat Terapiile  cogniiv comportamentale cat si terapia ericksoniana cu adresare stresului posttraumatic acut( dupa o luna ) sau cronic(dupa trei luni) obtin rezultate positive.