Stresul posttraumatic a fost identificat
inca din Antichitate in “Republica” lui Platon (la finalul
dialogului Socratic),mitul lui Er pamphylianul, mai tarziu in operele lui Balzac( in nuvela Adio), s.m.d .Unii psihiatri englezi au sugerat
ca batalia de la Waterloo a fost pierduta deoarece maresalul Ney, care suferea
de stress posttraumatic, a lansat dezorganizat cavaleria franceza intr-o
capcana mortala, intinsa de Albion( aici ramane de discutat obiectivitatea
psihiatrilor care sunt inainte de toate ,englezi ). Cert este ca descrierea
stresului posttraumatic a fost observata mai intai in randurile soldatilor. Sindromul
“Rambo”indica persistenta”starii de razboi” multa vreme dupa ce ostilitatile
au incetat.
Ar fi
restrictiv sa limitam stresul posttraumatic numai la situatiile de razboi:
violul, incestul, accidentele de masina sau de aion, catasrofele naturale,
asistarea la moartea cuiva, sunt de asemenea factori cauzatori de stress.
DSM –IV- TR, fac din stresul posttraumatic
un sindrom care regrupeaza consecintele emotionale ale interpretarii personale
a unei situatii amenintatoare din punct de vedere obiectiv. Aceste evenimente
au drept consecinta o avalansa de mecanisme de adaptare psihologice si
biologice.
Stresul posttraumatic apare adesea cu ocazia
unui al doilea eveniment traumatic care provoaca, in modul de functionare al
subiectului, o ruptura mai categorica decat cea determinata de primul
traumatism.
Streul posttraumatic are o prevalenta de 1%
din populatia generala. Afecteaza un
procent de doua treimi femei pentru o treime barbati. 75% din victimele unui
viol, 50% prizioneri de razboi, 15% militari operativi sufera de aceasta
tulburare.
Principalii factori de risc sunt traumele sexuale
precoce, problemele psihologice si psihiatrice, consumul de droguri.
Coplicatiile sunt alcoolismul,toxicomaniile,
tulburalile permanente de personalitate, depresia, suicidul, complicatiile
sociale si familiale, transferul traumei catre generatia urmatoare si
reproducerea traumei sexuale sau violente asupra altei personae.
Tratamentul este atat medicamentos cat si psihoterapic. Atat Terapiile
cogniiv comportamentale cat si terapia ericksoniana cu adresare
stresului posttraumatic acut( dupa o luna ) sau cronic(dupa trei luni) obtin
rezultate positive.