De ce Mobbing?! Pentru multiplele motive
pe care o sa le descriu mai jos!
“Mobbing-ul sau teroarea psihologică la
locul de muncă implică o comunicare ostilă şi neetică, îndreptată sistematic în
general asupra unui singur individ, care, în consecinţă, este împins într-o
situaţie de neajutorare şi în care nu se poate apăra; victima este ţinută în
această situaţie luni (poate şi ani) de zile, timp în care atacatorii continuă
mobbing-ul (cel puţin o dată pe săptămână şi cel puţin 6 luni consecutiv)”
(Leymann,1996).
Leymann a identificat 45 de comportamente asociate mobbing-ului pe care le-a grupat în 5 categorii, în funcţie de efectele asupra victimelor:
1. Acţiuni destinate îngrădirii posibilităţii de exprimare a victimei: aceasta nu are posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în faţa şefilor ierarhici; victima este întreruptă atunci când vorbeşte; colegii împiedică victima
să-şi susţină punctul de vedere; colegii se adresează necuviincios, jignesc victima; munca victimei şi viaţa personală sunt criticate;
2. Acţiuni ce vizează izolarea victimei: nu se vorbeşte niciodată cu victima; victima nu este lăsată să se adreseze altei persoane; victimei i se atribuie un loc de muncă ce o izolează de colegi; se interzice colegilor să vorbească cu victima; se ignoră prezenţa fizică a victimei.
3. Acţiuni de desconsiderare a victimei în faţa colegilor: victima este vorbită de rău şi se lansează diverse zvonuri despre ea şi acţiunile ei; aceasta este ridiculizată şi considerată bolnavă mintal; sunt atacate convingerile politice sau religioase ale victimei; se glumeşte pe seama originii, naţionalităţii şi vieţii particulare a victimei; notarea de serviciu este inechitabilă; victima este hărţuită sexual.
4. Acţiuni de discreditare profesională a victimei: victimei nu i se atribuie sarcini sau i se atribuie unele peste nivelul calificării sale sau sub nivelul calificării, unele fiind inutile sau absurde; se schimbă frecvent sarcinile atribuite victimei şi i se impune să execute sarcini umilitoare.
5. Acţiuni vizând compromiterea sănătăţii victimei: încredinţarea unor sarcini periculoase şi nocive pentru sănătate; ameninţarea cu violenţe fizice; agresarea fizică uşoară a victimei, ca avertisment; agresarea fizică gravă, fără reţineri; neplăceri la locul de muncă sau la domiciliu; agresarea sexuală a victimei. Se apreciază că, din toate comportamentele specifice mobbing-ului, cel mai grav este cel agresiv. Este de reţinut că asocierea mai multor comportamente din cele descrise poate fi mai gravă decât incidenţa unuia singur. Frecvenţa
comportamentelor de mobbing mai mult de o dată pe săptămână, pe o perioadă mai mare de şase luni, este considerată valoare-prag pentru diagnoza mobbing-ului. ( ”The Mobbing Encylopedia”, lucrare consultată pe site-ul www.leyman.se)
Din pacate in Romania acest fenomen a
fost foarte putin abordat, cunoscut mai mult in domeniul Psihologiei muncii si Organizationala. Totusi conform Analizei Institutului pentru Cercetarea
Calităţii Vieţii (ICCV), prima realizată în România pe hărţuirea psihologică la
locul de muncă - „mobbing", cum este cunoscut fenomenul la nivel
internaţional „aproximativ 8% din angajaţi sunt hărţuiţi
psihologic de şefi, iar alţi 41% au şefi care ţipă sau care se poartă urât cu
subalternii. Numărul celor care sunt terorizaţi la serviciu este mai mare,
deoarece unor intervievaţi le-a fost teamă să spună adevărul, susţin sociologii
care au realizat cercetarea”- analiza publicata in ziarul ADEVARUL.
In Romania o
parte a mediului privat a initiat o astfel
de abordare privind fenomenul de mobbing, mai ales la nivelul
multinationalelor,dar si aici mai sunt multe lucruri de pus la punct. In
schimb, in mediul bugetar, fenomenul se cunoaste teoretic dar nu se accepta chiar daca el
este prezent si face foarte multe victime .
Aici sunt foarte multi factori care participa la intretinerea si chiar
dezvoltarea acestui fenomen, dar sper ca prin initierea unor programe oamenii
sa recunoasca acest fenomen si sa fie informati ca exista masuri de contracarare
si legislatie care ii apara.
De ceva timp insa, pe tema acestui
fenomen au inceput sa apara analize, articole, multe dintre ele cu studiu de caz , dar cea mai mare actiune se
pare ca a intreprins-o Asociatiea
COLFASA prin Proiectul „FEMEIA CONTEAZA”, proiect finantat din Fondul Social
European si care are ca obiective:
-
Initierea unei campanii de sensibilizare
in privinta egalitatii de sanse care angajeaza institutiile publice si organizatiile
private in prevenirea fenomenului de mobbing, eliminand tendintele de
discriminare a femeilor;
-
Organizarea si desfasurarea unor cursuri
de formare in scopul dezvoltarii profesionale a femeilor implicate in
sprijinirea si promovarea egalitatii de sanse si de gen;
-
Crearea unui Centru de orientare si
tutela a femeilor
-
Contribuirea la depasirea stereotipului
cultural cu privire la rolul social si statutul profesional al femeilor, pe
piata muncii si in societatea din Romania;
-
Promovarea reintegrarii pe piata muncii
si a incluziunii sociale a femeilor victime ale violentei si marginalizarii la
locul de munca.
De ce spre boala? asa cum aratau o serie de cercetatori (Hirigoyen, 1998;
Miglionico, 2000), mobbing-ul afecteaza direct integritatea psihofizica a
victimei. Printre efectele constatate, anxietate, anxietate generalizata cu
atac de panica, cu simptomatologie obsesiv- compulsiva, fobica, somatoforma
etc.; - sindrom posttraumatic de stres (PTSD): deteriorari intense, cumulative,
cu ideatie recurenta intruziva; - tulburari comportamentale: anorexie, bulimie,
alcoolism, toxicomanie (mai frecvent cu medicamente), auto/heteroagresivitate;
scaderea sistemului imunitar, imbolnaviri repetate, acutizarea unor afectiuni
cunoscute etc. Efectele merg de multe ori de la ruinarea carierei până la
sinucidere.
Mobbing-ul nu e doar o maladie
individuala, profesionala, organizationala, ci si una sociala, intrucât atinge,
in cele din urma, si echilibrul social. Pe de o parte, este alterata
capacitatea individului de a mentine si desfasura relatii firesti cu familia, grupul social, institutiile
sociale. Pe de alta parte, societatea, prin institutiile sale de protectie, are
de platit suplimentar pentru perioade mai lungi sau mai scurte de somaj, pentru
programe de recuperare psiho-socioprofesionala, pentru refacerea echilibrului.
Prevenirea este
foarte importanta si ar trebui pusa in
practica, intrucât mobbing-ul, o data instalat, este greu de presupus ca nu va
lasa ‘’sechele’’ psihologice si somatice. Daca se doreste protejarea
capacitatii de munca a angajatilor este importanta impunerea de reguli, norme si
programe de prevenire a conflictelor si mai ales a exacerbarii acestora cum ar fi training-urile, care au un rol important in dezvoltarea unor capacitati de identificare a
fenomenului si la cunoasterea unor proceduri si reguli clare de interventie . Leymann spunea ca ‘’Mobbing-ul... trebuie sa beneficieze de
acelasi interes si aceleasi masuri preventive ca si accidentele de munca.
Deoarece in acest caz este vorba de accidente psihosociale care antreneaza
adeseori sechele grave si chiar mortale. (Leymann, 1996, p. 67).
Dr. Mencarelli
spune că orice angajat poate deveni o victimă, însă unele persoane sunt mai
expuse. Este vorba de persoanele foarte muncitoare şi implicate în activitatea
lor, cele creative şi pline de idei. Foarte adesea sunt vizaţi şi angajaţii cu
capacitate de muncă redusă sau cei care sunt diferiţi din punct de vedere
social şi socio-cultural. În acestă
ultimă categorie intră imigrantii, minorităţile sexuale şi orice altă persoană
care este, într-un fel sau altul, diferită. O categorie aparte sunt acei angajaţii
care au refuzat să ia parte la activităţile ilicite sau imorale ale
colegilor. Psihologul italian
avertizează că mobbing-ul poate avea efecte devastatoare asupra sănătăţii
morale şi fizice. „Imposibilitatea de a răspunde atacurilor provoacă depresii,
probleme psiho-somatice, dependenţe de alcool, tutun, droguri, tulburări de
anxietate, atacuri de panică, pierderea încrederii în sine şi a eficienţei in
munca”. Are de suferit nu numai victima, ci şi familia ei, compania în care
lucreaza şi statul. Foarte important
este să fim informati şi să recunoaştem semnele acestui fenomen, ne avertizează
dr. Mencarelli. Sursa: "Mobbing-ul, violenţa la locul de muncă" - Carieră - Unica
Bibliografie
”The Mobbing Encylopedia”, lucrare consultată pe site-ul www.leyman.se
LEYMANN, H. (1990), A Mobbing and
Psychological Terror at Workplace;
Violence and
Victims, nr. 5(2).
LEYMANN, H. (1996), Mobbing Persécution au travail, Seuil,
Paris.
Mielu Zlate, Romeo Zeno Cretu „Mobbing-ul sau psihoteroarea
la locul de munca”. Revista de psihologie organizationala,Volumul II, nr.
1/2002
„ From mobbing to anxiety and depression” Dr. Curis Cecilia,
lucrare consultata pe sit-ul
http://www.asociatiabalint.ro/Documents/ANUAR_BALINT_2010.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu