In Noul An va doresc, asa cum spunea Reinhold Niebuhr:

"Sa aveti serenitatea sa acceptati ceea ce nu puteti schimba, curajul sa schimbati ceea ce poate fi schimbat si intelepciunea sa faceti diferenta intre acestea."

Instabilitatea emotionala o forma de abuz emotional ( psihologic)

     Abuzul emotional sau psihologic implica orice atitudine comportamentala verbala ori non-verbala care produce un impact negativ asupra emotiilor unei persoane.

   Abuzul emotional se poate manifesta in diverse forme si situatii. Indiferent de forma, agresorul interactioneaza cu sau impotriva partenerului, pe care il transforma intr-un obiect, care i se adapteaza.

   Instabilitatea emotionala (Loring, M. , Emotional Abuse, 1994) include schimbari foarte variate de dispozitie, iesiri emotionale spontane aparent fara nici un motiv si raspunsuri discordante, inconsecvente cum ar fi: reactii diferite in momente diferite la aceleasi comportament, spune ceva intr-o zi si invers in alta zi, se razgandeste frecvent (intr-un moment iubeste ceva iar in urmatorul uraste acel ceva).

   Acest comportament este daunator in special pentru partener deoarece percepe o nesiguranta continua., nu poate sa stie ce se asteapta de la el.

   Relatia cu o astfel de persoana este dificila si anxioasa, deoarece  provoaca teama, tulburare, nesiguranta .Partenerul trebuie sa fie in permanenta foarte vigilent asteptand o noua iesire sau schimbare de dispozitie din partea celuilalt.

   Cu cat se accentueaza mai mult abuzul emotional, cu atat ii vine mai greu victimei sa-si recunoasca situatia in care se regaseste si sa lupte pentru a scapa de abuz.

  Ce poate face o persoana abuzata emotional:

-          daca este nesigura pe ea, poate aplela la persoanele de incredere de unde pot primi suportul psihic

-          sa nu uite ca atata timp cat se simte  dependenta de agresor poate indeparta inconstient persoanele apropiate

-          sa-si aminteasca ca orice persoana are dreptul la o viata libera

-          sa se intrebe ce i-ar spune unei prietene apropiate care se afla intr-o situatie similara

-     sa ceara ajutor de specialitate Terapiile individuale sau de grup (psihologul indica ce gen de terapie ar fi benefica) ii pot fi de mare ajutor. Prin intermediul lor are acces la o noua perspectiva asupra relatiei si recastigarea respectului si increderea in sine.

   Si persoana instabila traieste ca intr-un montagne-russe emotional: se clatina pe terenul emotional, este incapabila de a-si mentine constante trairile afective. Desi lasa impresia unei persoane fericite, nu poate consolida ceva permanent. Fara sa fie constienta de asta, persoana instabila emotional cauta in mod constant schimbarea pentru a nu se infrunta cu ea insasi.

   Persoanele instabile afectiv au o mare dificultate in a separa diferite conjuncturi ale vietii : daca au conflicte in familie le proiecteaza asupra partenerului, o problema la locul de munca o proiecteaza asupra prietenilor. De regula, sunt persoane dependente si nesigure. Au nevoie de piloni de sprijin si imediat ce unul dintre ei cedeaza se vad cuprinsi de un sentiment distructiv ce se propaga spre alte situatii ale vietii sale.

   Din aceasta cauza, vor inlatura din calea sa chiar acel lucru/persoana de care au nevoie mai mult, inainte de a se confrunta cu posibilitatea, inca indepartata, ca aceasta sa-i insele asteptarile.

    Avand un prag scazut de toleranta la frustrari si putine resurse interne, deseori persoana instabil emotional ii pune la incercare pe ceilalti.

  Intrucat este un proces inconstient, este recomandat ajutorul psihoterapeutic pentru a depasi starile de nesiguranta, consolidarea stimei de sine si cresterea tolerantei la frustrari

Pentru tine...Doamna

Doamnelor…

Cine altcineva sa se gandeasca la relaxarea noastra, decat…noi J?! Un motiv bun sa aplicam cateva metode, cunoscute, dar asezate int-un loc al mintii noastre, pentru ca, nu-i asa, “ altele sunt prioritatile”!

Pentru tine…Doamna,

1.    Ofera-ti  cel putin 15 – 30 de minute de relaxare pe zi, minute in care mintea ta sa se elibereze de grijile cotidiene, dimineata sau seara…aseaza-te intr-o pozitie confortabila, lasa-ti ochii inchisi si imagineaza-ti ca te afli intr-un loc forte dragut, ..poate un loc special, in care te-ai simtit foarte bine..deosebit de confortabil si de linistita, fericita…sau un loc pe care ai dori sa-l creezi special si in care sa descoperi cat de relaxata si impacata cu tine te poti simtii …si petrecandu-ti putin timp acolo, treptat, incordarea scade si  te simti mai confortabil…

2.    Abordeaza subiecte placute cu prieteni  tai (lasa deoparte problemele de la serviciu sau neajunsurile)

3.    Calmeaza-te spunandu-ti” mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta”

4.    Regaseste-ti buna dispozitie apleland la...ras

5.    Odihneste-te  ascultand muzica de relaxare sau dormi( somnul este cel mai important in destinderea psihicului si a organismului , in vindecare si recuperare)

6.    Tine un jurnal in care sa-ti notezi toate momentele placute pe care le experimentezi

7.    Destainuieste-te  partenerului de viata, familiei sau celei mai bune prietene, dezvaluindu-ti starile prin care treci;cere ajutor atunci cand te simti depasita de problemele pe care le ai

8.    Evita viciile care iti dau numai senzatia ca te fac sa treci peste momentele de: oboseala, furie, incordare…

9.    Si nu in ultimul rand , cel putin 30 de minute pe zi fa sport intr-un mod systematic J

10 reguli pentru a trai experienta umana

1.       Vei  primi un corp...

2.       Vei primi lectii....

3.       Nu exista greseli exista lectii...

4.       Lectia se repeata  pana cand este invatata....

5.       Invatatrea este un process continuu....

6.       “Acolo “ nu inseamna mai bine decat “aici”...

7.       Ceilalti sunt ogliznzi ce te reflecta pe tine...

8.       Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta....

9.       Raspunsurile sunt la tine...

10.   Vei uita toate acestea la nastere....

de Cherie Carter-Scott

Cum actioneaza un manipulator?!

 Un manipulator este recunoscut dupa anumite caracterstici pe care am sa le enumar mai jos.

1.      Ii culpabilizeaza pe ceilalti in numele relatiilor de familie si prietenie, dragostei, constiintei profesionale etc.

2.      Evita sa- si asume responsabilitati sau le transmite altora

3.      Nu-si exprima niciodata clar dorintele, sentimentele, necesitatile sau opiniile

4.      Raspunde evaziv sau ambiguu

5.      Isi schimba opiniile, comportamentul si sentimentele in functie de personae si situatii

6.      Invoca ratiuni logice pentru a-si ascunde obiectivele sale egocentric

7.      Ii face pe ceilalti ca trebuie sa fie perfecti, consecventi, sa stie cat mai multe sis a raspunda promt intrebarilor si solicitarilor

8.      Se indoieste de calitatile, competenta, caracterul celorlalti, nu critica ape fata, devalorizeaza si emite judecati

9.      Se foloseste de intermediari(prefera sa vorbeasca la telefon decat fata in fata, lasa note scrise pentru a-si face cunoscute mesajele)

10.  Invrajbeste si creeaza suspiciune, dezbina pentru a stapani mai usor si de multe ori provoaca rupturi

11.  Stie foarte bine sa pozeze in victima pentru a fi compatimit

12.  Ignora ceea ce I se cere sa faca(chiar daca pretinde ca tocmai atunci se ocupa de problema respective)

13.  Se foloseste de principiile adoptate de ceilalti pentru a-si satisface necesitatile personale

14.  Ameninta sub o forma deghizata sau foloseste santajul pe fata

15.  Schimba fara menajamente subiectul in timpul unei conversatii

16.  Evita sau se sustrage de la intalniri oficiale sau de la sedinte

17.  Mizeaza pe ignorant celorlalti pentru a se plasa in pozitii superioare

18.  Minte

19.  Se foloseste de minciuna pentru a afla adevarul, deformeaza si interpreteaza denaturand adevarul

20.  Este egocentric

21.  Este gelos in relatiile sale

22.  Nu suporta sa fie criticat si neaga tot ceea ce este evident

23.  Nu tine seama de drepturile sau de necesitatile celorlalti

24.  Asteapta de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispozitii, obligand pe ceilalti sa execute

25.  Ceea ce spune pare logic sau coeerent, contrar atitudinilor sau modului sau de viata, care se desfasoara dupa o schema opusa

26.  Flateaza, ofera daruri si face mici servicii, stiind sa fie pe plac, dand impresia ca-l preocupa problemele celorlalti

27.  Provoaca o stare de proasta dispozitie si un moment opresiv de pierdere a libertatii

28.  Actiunile sale sunt deosebit de eficace in atingerea obiectivelor personale, dar in defavoarea celolalti

29.  Nu sugereaza sa facem lucruri pe care altfel nu le-am fi facut niciodata din proprie initiativa

30.  Este mereu subiect de discutie pentru ceilalti

O persoana este calificata drept manipuatoare daca prezinta cel putin 10 din aceste caracteristici

Stresul cotidian si consecintele acestuia

 In fiecare zi ne confruntam cu dificultati si probleme pe care “trebuie” sa le rezolvam pentru a ne mentine un nivel satisfacator de eficienta. Atunci cand nu reusim sa ajungem la acest nivel, consecintele negative contribuie la stresul resimtit.

Stresul are multe definitii. Una dintre ele este aceea ca “stresul reprezinta reactia defensiva (de aparare sau alarma) a organismului, a carui stare de bine este amenintata” si care are trei stadii:

• ·         Un Stadiu de alarma
• ·         Un Stadiu de rezistenta
• ·         Si un stadiu de epuizare

  Stresorii sunt “stimuli”, de multe ori ei sunt confundati cu “stresul. Stresul este legat de viata, deci el nu poate fi evitat.

  Stresul are multe origini:

• ·         Stresul de supravietuire, cu alternative flight or fight( lupta sau fugi);
• ·         Stresul legat de o suprasarcina a evenimentelor din viata; doliu, divort, promovare, schimbari, sicane la serviciu;
• ·         Stresul venit din interior; griji si problem relationale
• ·         Dependent de stresul placut: cautarea limitelor extreme si a pericolului;
• ·         Stresul legat de mediu: zgomot, multime,poluare etc.
• ·         Munca in exces, in timp scurt;

La omul primitive alternativa “flight or fight avea o valoare de supravietuire. Acum cultura il obliga pe omul modern sa adope alte strategii decat aceste reactii primitive, provocand astfel o suferinta psihologica si fizica, distingandu-se astfel trei tipuri de stress:

• -          Stresul fiziologic
• -          Stresul psihologic
• -          Si stresul social

Consecintele stresului sunt multiple

-          Stres, anxietate si depresie

-          Stres si boli de inima

-          Stres si deficit imunitar

-          Stress , adaptare emotionala si cognitiva

    Adaptarea la stress sau starategiile de coping  sunt diverse si nu intodeauna cele mai adecvate:

-          Prin evitare, atac sau expunere

-          Prin folosirea de substante psihoactive

-          Prin negare, in prima faza, a stresului sau a stresorului, evitarea, cautarea unor sustineri sociale, practicarea distantarii, reevaluarea situatiei intr-un mod pozitiv

In momentul in care mecanismele de aparare sunt depasite, se poate recurge la trei modalitati de gestionare a stresului, in functie de caz:

-          Sustinere sociala

-          Gestionarea emotiei

-          Gestionarea problemei

      Din nefericire, nu suntem chiar asa de eficienti in rezolvarea problemelor noastre cotidiene pentru ca, de cele mai multe ori, nu le abordam intr-o maniera suficient de sistematica, iar solutiile pe care le gasim sunt nerealiste sau gresit aplicate. Rar se intampla sa reusim “sa rezolvam problemele” intr-un mod realist, fiind perturbati de cele mai multe ori de emotii.

      Metodele sunt multiple, important este ca ele sa fie aplicate intr-un mod systematic, consecvent si intodeauna aplicate dupa ce s-a facut o” ecologizare” a metodei alese( sa nu aiba repercursiuni negative atat asupra noastra cat si a celorlalti). A avea continuitate in aplicarea unei  metode este de o foarte mare importanta in atingerea scopului propus si anume"reducerea stresului".

Bibliografie
Jean Cottraux, Terapiile cognitive; ed. Polirom2003

Stresul posttraumatic

   Stresul posttraumatic a fost identificat inca din Antichitate  in “Republica” lui Platon (la finalul dialogului Socratic),mitul lui Er pamphylianul, mai tarziu in operele lui  Balzac( in nuvela  Adio), s.m.d .Unii psihiatri englezi au sugerat ca batalia de la Waterloo a fost pierduta deoarece maresalul Ney, care suferea de stress posttraumatic, a lansat dezorganizat cavaleria franceza intr-o capcana mortala, intinsa de Albion( aici ramane de discutat obiectivitatea psihiatrilor care sunt inainte de toate ,englezi ). Cert este ca descrierea stresului posttraumatic a fost observata mai intai in randurile soldatilor. Sindromul “Rambo”indica persistenta”starii de razboi” multa vreme dupa ce ostilitatile au incetat.

    Ar fi restrictiv sa limitam stresul posttraumatic numai la situatiile de razboi: violul, incestul, accidentele de masina sau de aion, catasrofele naturale, asistarea la moartea cuiva, sunt de asemenea factori cauzatori de stress.

   DSM –IV- TR, fac din stresul posttraumatic un sindrom care regrupeaza consecintele emotionale ale interpretarii personale a unei situatii amenintatoare din punct de vedere obiectiv. Aceste evenimente au drept consecinta o avalansa de mecanisme de adaptare psihologice si biologice.

   Stresul posttraumatic apare adesea cu ocazia unui al doilea eveniment traumatic care provoaca, in modul de functionare al subiectului, o ruptura mai categorica decat cea determinata de primul traumatism.

   Streul posttraumatic are o prevalenta de 1% din populatia generala.  Afecteaza un procent de doua treimi femei pentru o treime barbati. 75% din victimele unui viol, 50% prizioneri de razboi, 15% militari operativi sufera de aceasta tulburare.

   Principalii factori de risc sunt traumele sexuale precoce, problemele psihologice si psihiatrice, consumul de droguri.

   Coplicatiile sunt alcoolismul,toxicomaniile, tulburalile permanente de personalitate, depresia, suicidul, complicatiile sociale si familiale, transferul traumei catre generatia urmatoare si reproducerea traumei sexuale sau violente asupra altei personae.

   Tratamentul este  atat medicamentos cat si psihoterapic.  Atat Terapiile  cogniiv comportamentale cat si terapia ericksoniana cu adresare stresului posttraumatic acut( dupa o luna ) sau cronic(dupa trei luni) obtin rezultate positive.

In fata dumneavoastra sta tristetea

   In fata dumneavoastra sta tristetea. Arata ca un om foarte grav care stie ca nu il iubiti. Ceafa ii este incordata si tremura, ca si dumneavoastra de altfel. Din cauza fricii ”nimeni nu ma iubeste”, se agita de parca ar cauta o cale noua de a iesi din situatie.

   Se simte neputincioasa pentru ca nimeni nu observa starea ei de incordare, sentimentul ei ca nimeni nu o iubeste. E gata sa izbucneasca in plans. Asteapta sa-i dati atentie. Asteapta sa o iubiti.

   Incercati sa o intelegeti si sa vorbiti cu ea: “Draga frica <nimeni nu ma iubeste>, iarta-ma ca te-am tinut in mine si ca in loc sa-ti dau drumul, te-am lasat sa cresti pana te-ai transformat in tristete. N-am stiut sa te inteleg din toata inima si n-am stiut cum sa te eliberez. Am stiut doar sa te tin in mine si sa te las sa cresti. Si nu se putea ca tu sa nu cresti. Iarta-ma!”

   Frica devenita tristete face o miscare de parca ar vrea sa protesteze, de parca ar vrea sa va spuna ceva, de parca ar vrea sa va invinuiasca de ceva, dar se stapaneste. I se zareste fata. Chipul ei exprima probleme de domeniul vizibilului. Innegrirea fetei inseamna ca ea se teme de falsitate si de aceea nu plange. Se teme ca plansul ei sa nu semene cu un teatru ieftin, cu zgomote si tupete, cu acuzatii reciproce. Ati lasat-o sa creasca pana la dimensiuni atat de mari, incat nu i-a mai ramas nicio speranta ca va putea fi plansa.

   “Draga tristete, iarta-ma ca te-am lasat ca cresti atat de mare. Iti dau drumul. Tu mi-ai aratat ca am lasat sa creasca frica “nimeni nu ma iubeste” si tristetea din cauza careia nu pot sa fiu asa cum sunt de fapt. Ca atunci cand vreau sa plang, in loc sa plang, imi agat pe fata un zambet. Iarta-ma, frica draga, ca te-am lasat sa cresti si sa domini tristetea. Iertati-ma amandoua pentru ca, revoltata fiind de falsitatea, de teatrul vietii, nu am inteles ca eu ma lupt cu voi, in loc sa va eliberez. Acum va dau drumul.”

   Frica a disparut. Unde? Nu putea sa dispara asa de repede. Ma uit: fuge de-a lungul strazii vecine tipand fara sunete. Fuge de dumneavoastra deoarece nu ati raspuns din tot sufletul la ce v-am spus eu si acum tristetea dumneavoastra se simte rau.

  “Iarta-ma, tristete draga, ca deocamdata nu te consider egala cu mine si nu stiu sa te eliberez din tot sufletul, astfel incat sa-ti fie bine. Iarta-ma ca din nepricepere te-am lasat sa cresti. Iarta-ma ca fugind de propriile mele probleme si ocupandu-ma de ale altora, te-am lasat sa cresti. Iarta-ma ca am persistat in a te amplifica.”

  Tristetea dumneavoastra fuge apasandu-si cu mana barbia, ca sa nu scoata niciun sunet. Lacrimi nevazute curg siroaie inauntrul ei. Alearga si deodata cade ca secerata. E nefericita.

“Iarta-ma, tristete draga ca, stapanindu-mi din toate puterile lacrimile tale, te-am adus la epuizare. N-am stiut ca inabusirea stresurilor il face pe om nefericit. Te las in libertate. N-am inteles ca orice nemultumire ma face trista si neputincioasa. De fiecare data cand aud vorbe de repros sau vorbe rele, mi se contracteaza ceafa, amutesc si mi se taie picioarele, dar nu am presupus ca spasmul acesta este provocat de faptul ca eu te tin in mine. Tu erai cea care ma avertizeaza ca trebuie sa te eliberez. Abia acum inteleg. Iarta-ma.”

  Tristetea se indreapta spre dumneavoastra, intinde mainile si vrea sa va ia de mana, dar dumneavoastra va retrageti mana. Nu doriti sa o atingeti. Va temeti fizic de ea. Parca tot ati mai vrea sa rezistati cu curaj la loviturile sortii si nu doriti sa raspundeti la plansul tristetii.

  “Iarta-ma, tristete draga, ca ma tem atat de mult de tine incat nu pot sta in apropierea ta. Iarta-ma ca nu am incredere in tine ca invatator si ca vreau sa fac totul prin propriile mele forte. Deocamdata. Iarta-ma, cutezanta mea absurda, tu nu esti altceva decat strans din dinti pentru a nu scanci ca un copil. Iarta-ma, eu am crezut ca este indrazaneala frica mea ca nu voi mai fi iubita daca voi deveni plangareata. Iti redau libertatea.”

extras din”Caldura sperantei”, Luule Viilma, editura Dharana, Bucuresti http://www.damaideparte.ro

Stima, imagine de sine sau incredere in sine ?!

                                       „Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte. „- Martin Luther

   Putem aseza stima de sine pe acelasi palier cu imaginea de sine sau increderea in sine?! Sa fie oare sinonime?!

   Aceste trei dimensiuni sunt, in parte, legate intre ele dar  este important sa se faca si o  dinstinctie.  

  Cum putem face aceasta dinstinctie  dar mai ales cum  identificam  unde anume avem nevoie de dezvoltare ?! Nu de putine ori auzim aceste expresii” nu are incredere in sine” sau „ are o stima de sine crescuta”... Cel mai indicat ar fi sa folosim cate o intrebare pentru fiecare si sa incercam sa ne dam raspunsuri  cat mai concrete, si anume:

 - Pentru Imaginea de sine :„ Sunt capabil sa ma simt bine impreuna cu ceilalti?”

- Pentru Increderea in sine: „Sunt capabil sa muncesc in mod corect sau sa-mi conduc corect masina?”

- Pentru Stima de sine: „Ce cred eu despre propria mea valoare?”

   Imaginea de sine se refera in general la competentele relationale ale fiecaruia, increderea in sine se  refera la cele personale iar stima de sine se refera la viziunea globala in legatura cu propria persoana ( opinia despre sine).

   Imaginea de sine si increderea in sine influenteaza foarte mult comportamentele iar stima de sine mai degraba personalitatea!

  Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine.  Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa. .

  Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in copilarie cand parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata. increderea in sine este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor.

   Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine. .

   Adesea auzim oameni spunand „ nu stiu ce sa spun, nu stiu ce sa raspund... „etc. ei nu au stiut niciodata sa se afirme, astfel acesti oameni nu si-au dezvoltat imaginea de sine. Sau mai intalnim oameni care spun „ Nu sunt capabil sa fac lucrul acesta, nu voi reusi niciodata...” care mai degraba evoca o absenta a increderii in sine. Atunci cand  identificam o absenta a stimei de sine, intalnim astfel de expresii : „ Nu insemn nimic, nu-i atat de important pentru mine, nu merit sa mi se acorde atentie, trebuie sa fiu perfect...”

  Este important sa ne dezvoltam cele trei dimensiuni. Cosecintele scaderii celor trei, sau numai a uneia, se observa in functionarea globala a omului.

Problemele de cuplu

   „Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?”  (fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho)

    Nu exista retete miraculoase pentru ca relatia de cuplu sa functioneze ! Tot auzi..”comunicarea este problema”...”cliseu” iti spui….factorii care contribuie la aparitia problemelor in cuplu sunt multipli!  Aparitia problemelor in cuplu poate fi atribuita unor diferente mari de personalitate, de gandire si de preferinte dintre cei doi. De exemplu, unul dintre partenerieste rabdator si calm, in timp ce celalat este energic. La inceput cei doi se compenseaza, aceasta diferenta constituind o sursa de atractie, numai ca dupa un timp ea provoaca dispute si acuzatii reciproce. Partenerul energic devine autoritar, iar cel calm indiferent. Chiar daca aceste diferente exista, partenerii sufera in egala masura si tot odata isi pot exprima aceeasi dorinta de a rezolva problemele.

   De multe ori avem tendinta de a exagera si de a interpreta comportamentul partenerului nostru intr-o maniera catastrofizanta. “ Nu mai vad nicio rezolvare..am incercat tot ce este posibil…nu mai exista cale de impacare..” Aceasta gandire catastrofica nu face altceva decat sa blocheze  comunicarea dintre parteneri si sa genereze alte si alte conflicte.

   Este important ca cei doi sa invete “sa se asculte”nu “ sa se auda”! Nu de putine ori in timpul unei dispute unul striga mai tare ca celalat, pentru ca ei isi doresc sa se faca auziti…confruntandu-se prin denigrari,insulte, amenintari…fara sa incerce sa" se asculte", disputele terminandu-se,cel mai adesea , prin ranchiuna sau ranire, manie si tristete sau vinovatie si manie, …Barbatul si femeia se lupta cu arme diferite, dar sufera aceleasi rani. Conflictele in cuplu este important sa fie  rezolvate impreuna si necesita efort din partea ambilor parteneri. In cuplu exista intodeauna doi, “Tangoul se danseaza in doi”... .

   Fiecare relatie de cuplu este unica prin felul ei si asta pentru ca va stimuleaza, incita intr-o maniera particulara, asa cum fiecare om este unic prin felul sau de a fi. Asa ca raspunsurile se afla in fiecare dintre noi sau mai correct spus ,in fiecare cuplu!

   Cand raspunsurile se lasa asteptate…

Exista consiliere de cuplu, exista specialisti care intr-un efort comun, va pot ajuta sa gasiti acele raspunsuri…

Atacurile de panica si agorafobia

Atacurile de panica si agorafobia

    Atacurile de panica si agoraphobia sunt entitati clinice recunoscute si redescoperite inca din secolul al XIX – lea. Aceste emotii sunt cunoscute de multa vreme ! Panica este cunoscuta din Grecia antica “din vremea zeilor”, atunci cand zeul Pan crea panica in randul calatorilor rataciti, facandu-I sa auda zgomote sinistre! Chiar si-n Biblie gasim experiente ale angoasei si nu numai… In Evul Mediu, in cursul noptii, exista un “ om de veghe”, care batea strazile cetatii strigand “ E liniste oameni buni, dormiti in pace!”

      Atacul de panica poate fi definit ca o criza de angoasa majora in cadrul careia apar simptome, cum ar fi: palpitatiile, senzatii de sufocare, dureri toracice, sentimental de pierdere al controlului de sine,etc. putand provoca teama de a lesina si chiar aceea de a inebuni! Intensitatea senzatiilor traite si neputinta pe care o resimte persoana aflata in plin atac duc la senzatia aparitiei  iminente a unui pericol major, inclusiv  cel al mortii! Astfel teama revenirii atacului de panica, cu tot cortegiul sau,se poate complica cu agorafobie si transforma intr-o veritabila tulburare de panica.

    Nu se poate vorbi de atacuri de panica fara a le asocia cu agorafobie. In momentul de fata include mai multe caracteristici, cum ar fi: teama de a intra in magazine, teama de multimi si locuri publice, sau teama de a calatori singur cu trenul, autobuzul sau avionul.  Agorafobia mai poate fi definita si ca teama de a se regasi in locuri sau situatii din care ar fi  jenant sau dificil de iesit sau situatii in care sa nu se gaseasca imediat ajutoare in cazul unui atac( de ex. spitale..). Intr-adevar, persoana care traieste o astfel de experienta dureroasa are tendinta de a asocia aparitia atacului de panica cu situatia in care s-a declansat. Astfel persoana dezvolta conduite de evitare ce ii  perturba ,chiar invalideaza, modul de viata si activitatile personale, sociale si profesionale. In ciuda strategiilor  de evitare pe care si le creaza, atacurile de panica apar si in alte locuri sau situatii. Mecanismele de coping de cele mai multe ori sunt inadecvate si nu fac altceva decat sa tina persoana intr-un cerc vicios.

   In spatele  atacurilor de panica sta anxietatea…
Anxietatea este necesara , face parte din viata! Ganditi-va c e ar insemna sa fim fara “frica”?! “Ar fi minunat …“, probabil ar raspunde o parte…dar totusi…nu putem fi cu totii kamikaze! 
 Exacerbarea anxietatii produce stari de disconfort la nivel biopsihosocial. Trecerea de la anxietatea "normala" la cea "patologica" se produce pe fondul unor factrori stresori.Atacurile pot fi astfel de exacerbari survenite in urma unor" evenimente stresante" majore( doliu, despartire,..). De cele mai multe ori, atacurile sunt descrise ca niste"furtuni iscate din senin" pentru ca ele nu apar reactiv evenimentelor"stresante" ci dupa o anumita perioada.In afara de agorafobie, atacurile de panica pot duce la aparitia depresiei, a alcoolismului...etc.De aceea este important ca aceste atacuri de panica sa fie tratate! 
   Abordarea terapeutica este de obicei prin psihoterapie cognitiv comportamentala, iar in cazuri cronice abordarea este mixta: medicamentoasa si psihoterapie.
   Prognosticul este de obicei favorabil, perioadele de remisie sunt foarte mari, de multe ori aceste atacuri de panica dispar dupa o abordare terapeutica eficienta. Este foarte important momentul in care se incepe terapia! Cu cat sunt lasate sa se cronicizeze cu atat perioada de tratament este de lunga durata si mai complexa!

"Important nu este ce a facut Timpul din tine, important este ceea ce ai facut TU din ceea ce a facut Timpul din tine" J.P.Sartre

Psihicul

Psihoterapie cognitiv - comportamentala

Gabriel García Márquez -13 Phrases For Living

Dacă - Rudyard Kipling

MOBBING-ul doar un pas spre…boala

                              

         De ce Mobbing?! Pentru multiplele motive  pe care o sa le descriu  mai jos!

       “Mobbing-ul sau teroarea psihologică la locul de muncă implică o comunicare ostilă şi neetică, îndreptată sistematic în general asupra unui singur individ, care, în consecinţă, este împins într-o situaţie de neajutorare şi în care nu se poate apăra; victima este ţinută în această situaţie luni (poate şi ani) de zile, timp în care atacatorii continuă mobbing-ul (cel puţin o dată pe săptămână şi cel puţin 6 luni consecutiv)” (Leymann,1996).

       Leymann a identificat 45 de comportamente asociate  mobbing-ului pe care le-a grupat în 5 categorii, în funcţie de efectele asupra victimelor:

1. Acţiuni destinate îngrădirii  posibilităţii de exprimare a victimei: aceasta nu are posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în faţa şefilor ierarhici; victima este întreruptă atunci când vorbeşte; colegii împiedică victima

să-şi susţină punctul de vedere; colegii se adresează necuviincios, jignesc victima; munca victimei şi viaţa personală sunt criticate; 

2. Acţiuni ce vizează izolarea victimei: nu se vorbeşte niciodată cu victima; victima nu este lăsată să se adreseze altei persoane; victimei i se atribuie un loc de muncă ce o izolează de colegi; se interzice colegilor să vorbească cu victima; se ignoră prezenţa fizică a victimei. 

3. Acţiuni de desconsiderare a victimei în faţa colegilor: victima este vorbită de rău şi se lansează diverse zvonuri despre ea şi acţiunile ei; aceasta este ridiculizată şi considerată bolnavă mintal;  sunt atacate convingerile politice sau religioase ale victimei; se glumeşte pe seama originii, naţionalităţii şi vieţii particulare a victimei; notarea de serviciu este inechitabilă; victima este hărţuită sexual.

4. Acţiuni de discreditare profesională a victimei: victimei nu i se atribuie sarcini sau i se atribuie unele peste nivelul calificării sale sau sub nivelul calificării, unele fiind inutile sau absurde; se schimbă frecvent sarcinile atribuite victimei şi i se impune să execute sarcini umilitoare.

5. Acţiuni vizând compromiterea sănătăţii victimei: încredinţarea unor sarcini periculoase şi nocive pentru sănătate; ameninţarea cu violenţe fizice; agresarea fizică uşoară a victimei, ca avertisment; agresarea fizică gravă, fără reţineri; neplăceri la locul de muncă sau la domiciliu; agresarea sexuală a victimei. Se apreciază că, din toate comportamentele specifice  mobbing-ului, cel mai grav este cel agresiv. Este de reţinut că asocierea mai multor  comportamente din cele descrise poate fi mai gravă decât incidenţa unuia singur.  Frecvenţa

comportamentelor de mobbing mai mult de o dată pe săptămână, pe o perioadă mai mare de şase luni, este considerată valoare-prag pentru diagnoza mobbing-ului. ( ”The Mobbing Encylopedia”, lucrare consultată pe site-ul www.leyman.se)

       Din pacate in Romania acest fenomen a fost foarte putin abordat, cunoscut mai mult in domeniul Psihologiei muncii si Organizationala. Totusi conform  Analizei Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV), prima realizată în România pe hărţuirea psihologică la locul de muncă - „mobbing", cum este cunoscut fenomenul la nivel internaţional   „aproximativ 8% din angajaţi sunt hărţuiţi psihologic de şefi, iar alţi 41% au şefi care ţipă sau care se poartă urât cu subalternii. Numărul celor care sunt terorizaţi la serviciu este mai mare, deoarece unor intervievaţi le-a fost teamă să spună adevărul, susţin sociologii care au realizat cercetarea”- analiza publicata in ziarul ADEVARUL.

       In Romania o parte a mediului  privat a initiat o astfel de abordare privind fenomenul de mobbing, mai ales la nivelul multinationalelor,dar si aici mai sunt multe lucruri de pus la punct. In schimb, in mediul bugetar, fenomenul se cunoaste teoretic dar nu se accepta chiar daca el este  prezent si face foarte multe victime . Aici sunt foarte multi factori care participa la intretinerea si chiar dezvoltarea acestui fenomen, dar sper ca prin initierea unor programe oamenii sa recunoasca acest fenomen si sa fie informati ca exista masuri de contracarare si  legislatie  care ii apara.

        De ceva timp insa, pe tema  acestui  fenomen au inceput sa apara analize,  articole, multe dintre ele cu  studiu de caz , dar cea mai mare actiune se pare ca a intreprins-o Asociatiea COLFASA prin Proiectul „FEMEIA CONTEAZA”, proiect finantat din Fondul Social European si  care are ca obiective:

-          Initierea unei campanii de sensibilizare in privinta egalitatii de sanse care angajeaza institutiile publice si organizatiile private in prevenirea fenomenului de mobbing, eliminand tendintele de discriminare a femeilor;

-          Organizarea si desfasurarea unor cursuri de formare in scopul dezvoltarii profesionale a femeilor implicate in sprijinirea si promovarea egalitatii de sanse si de gen;

-          Crearea unui Centru de orientare si tutela a femeilor

-          Contribuirea la depasirea stereotipului cultural cu privire la rolul social si statutul profesional al femeilor, pe piata muncii si in societatea din Romania;

-          Promovarea reintegrarii pe piata muncii si a incluziunii sociale a femeilor victime ale violentei si marginalizarii la locul de munca.

(sursa : http://www.colfasa.it/ro/femeiaconteaza.html)

        De ce spre  boala? asa cum aratau  o serie de cercetatori (Hirigoyen, 1998; Miglionico, 2000), mobbing-ul afecteaza direct integritatea psihofizica a victimei. Printre efectele constatate, anxietate, anxietate generalizata cu atac de panica, cu simptomatologie obsesiv- compulsiva, fobica, somatoforma etc.; - sindrom posttraumatic de stres (PTSD): deteriorari intense, cumulative, cu ideatie recurenta intruziva; - tulburari comportamentale: anorexie, bulimie, alcoolism, toxicomanie (mai frecvent cu medicamente), auto/heteroagresivitate; scaderea sistemului imunitar, imbolnaviri repetate, acutizarea unor afectiuni cunoscute etc. Efectele merg de multe ori de la ruinarea carierei până la sinucidere.

      Mobbing-ul nu e doar o maladie individuala, profesionala, organizationala, ci si una sociala, intrucât atinge, in cele din urma, si echilibrul social. Pe de o parte, este alterata capacitatea individului de a mentine si desfasura relatii firesti  cu familia, grupul social, institutiile sociale. Pe de alta parte, societatea, prin institutiile sale de protectie, are de platit suplimentar pentru perioade mai lungi sau mai scurte de somaj, pentru programe de recuperare psiho-socioprofesionala, pentru refacerea echilibrului.

       Prevenirea este foarte importanta si  ar trebui pusa in practica, intrucât mobbing-ul, o data instalat, este greu de presupus ca nu va lasa ‘’sechele’’ psihologice si somatice. Daca se doreste protejarea capacitatii de munca a angajatilor este importanta impunerea de reguli, norme si programe de prevenire a conflictelor si mai ales  a exacerbarii acestora cum ar fi training-urile, care  au un rol important in  dezvoltarea unor capacitati de identificare a fenomenului si la cunoasterea unor proceduri si reguli clare de interventie .  Leymann spunea  ca ‘’Mobbing-ul... trebuie sa beneficieze de acelasi interes si aceleasi masuri preventive ca si accidentele de munca. Deoarece in acest caz este vorba de accidente psihosociale care antreneaza adeseori sechele grave si chiar mortale. (Leymann, 1996, p. 67).

     Dr. Mencarelli spune că orice angajat poate deveni o victimă, însă unele persoane sunt mai expuse. Este vorba de persoanele foarte muncitoare şi implicate în activitatea lor, cele creative şi pline de idei. Foarte adesea sunt vizaţi şi angajaţii cu capacitate de muncă redusă sau cei care sunt diferiţi din punct de vedere social şi socio-cultural.  În acestă ultimă categorie intră imigrantii, minorităţile sexuale şi orice altă persoană care este, într-un fel sau altul, diferită. O categorie aparte sunt acei angajaţii care au refuzat să ia parte la activităţile ilicite sau imorale ale colegilor.  Psihologul italian avertizează că mobbing-ul poate avea efecte devastatoare asupra sănătăţii morale şi fizice. „Imposibilitatea de a răspunde atacurilor provoacă depresii, probleme psiho-somatice, dependenţe de alcool, tutun, droguri, tulburări de anxietate, atacuri de panică, pierderea încrederii în sine şi a eficienţei in munca”. Are de suferit nu numai victima, ci şi familia ei, compania în care lucreaza şi statul.  Foarte important este să fim informati şi să recunoaştem semnele acestui fenomen, ne avertizează dr. Mencarelli.  Sursa: "Mobbing-ul, violenţa la locul de muncă" - Carieră - Unica

Bibliografie

”The Mobbing Encylopedia”, lucrare consultată pe site-ul www.leyman.se

LEYMANN, H. (1990), A Mobbing and Psychological Terror at Workplace;  Violence and

Victims, nr. 5(2).

LEYMANN, H. (1996), Mobbing Persécution au travail, Seuil, Paris.

Mielu Zlate, Romeo Zeno Cretu „Mobbing-ul sau psihoteroarea la locul de munca”. Revista de psihologie organizationala,Volumul II, nr. 1/2002

„ From mobbing to anxiety and depression” Dr. Curis Cecilia, lucrare consultata pe sit-ul http://www.asociatiabalint.ro/Documents/ANUAR_BALINT_2010.pdf

http://www.colfasa.it/ro/femeiaconteaza.html)

Psihologie Clinica

Boala afectiva bipolara - Episodul maniacal

    Cunoscuta si sub numele de psihoza periodica sau psihoza maniaco depresiva , boala afectiva bipolara atinge , cu predominanta, sfera afectivitatii, manifestata clinic prin accese periodice de manie si depresie sau prin alternarea acestor doua forme de boala. Mai fervent intalnita la femei , mai raspandita in tarile calde decat in cele cu temperature scazuta, boala afectiva bipolara evolueaza periodic, cu intervale intre accese . Boala poate fi declansata fie de factorii genetici sau de cei neurobiochimici, neuroanatomici, psihologici sau sociali.

        Mania este o stare de agitatie caracterizata printr-o exaltare a dispozitiei si printr-o surescitare psihomotorie permanenta. O manie poate surveni in caz de senilitate, de intoxicatie, de afectiuni neurologice , endocrine, sau in boala afectiva bipolara.   

        Depresia este o stare caracterizata prin  trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp, cauzele fiid multiple survenind in multe afectiuni  inclusiv in boala afectiva bipolara.

       O sa descriu mai jos anumite particularitati ale pacientilor maniacali  din cadrul bolii affective bipolare.

        Pacientul maniacal este usor de recunoscut. In plin episod maniacal acesta prezinta o dispozitie elevata, voiosia exagerata si un entuziasm contagios. Exagerarea autostimei manifestata prin grandomanie sau grandiozitate care poate atinge intensitate deliranta, bolnavul considerandu-se dotat cu talente si  puteri deosebite. Hiperactivitate insotita de o senzatie subiectiva de sporire a energiei, de o crestere a sociabilitatii, implicarea intr-o gama larga de activitati, fara aprecierea reala a consecintelor; vorbirea are deobicei un ritm rapid si o tonalitate ridicata; fuga de idei se exprima printr-o desfasurare sau curgere rapida si continua a vorbirii cu multe schimbari de la o tema la alta; gandurile si ideile pacientului se deruleaza intr-un ritm accelerat, uneori se suprapun, producandu-se confuzii; scaderea capacitate de concentrare a atentiei(hipoprosexie); hiperxesualitate, exprimata printr-o vestimentatie inadecvata; scaderea nevoii de somn, diferita de somnul insufficient si superficial al pacientilor depresivi. Comparativ cu acestia , pacientii maniacali nu se simt obositi si pot rezista zile intregi fara sa doarma, preocuparile lor multiple ii pot determina sa neglijeze chiar si alimentatia.

     Interventia de urgenta in cazul pacientului maniacal va tine cont de urmatoarele aspecte: situarea pacientului intr-un mediu protejat de stimuli ambientali perturbatori, lipsit de obiecte periculoase; supravegherea atenta a pacientului, evitarea discutiilor de durata si a stimularii, care pot exacerba hiperactivitatea; explicarea clara, simpla si succinta a necesitatii tratamentului.Tratamentul consta in administrarea de neuroleptice si necesita adesea internarea pacientului.

    Pacientii maniacali se alimenteaza superficial, scad in greutate, au un puls accelerat si uneori un tranzitul gastrointestinal este accelerat, motiv pentru care este necesara supravegherea si din acest punct de vedere pentru a nu se produce un dezechilibru hidroelecrtolitic si astfel modificari grave cardiac, neurologice, renale si metabolice.

    Supravegherea in spital a acestor pacienti este permanenta, masurile de igiena corporala si alimentara sunt pe primul plan.alimentatia trebuie sa se faca cu rabdare , pastrand o atitudine calma;se asigura igiena corporala si vestimentara.

    Se indruma pacientii catre alte forme de terapie , dupa stabilizare, cum ar fi ergoterapia, psihoterapie de grup, psihoterapie individuala , terapia suportiva, consiliere.

    De terapie suportiva si consilere beneficiaza si familiile pacientilor, in special soti/sotiile, scopul fiind acela de a ajuta familiile sa gestioneze problemele atat in timpul recaderilor cat si dupa  ( prin informarea lor despre boala, in special despre metode de prevenire a recaderilor si strategii de coping la problemele cauzate de aceasta afectiune,etc).

     Cea mai mare parte a pacientilor maniacali nu sunt periculosi, dar unii pot sa se lase antrenati in acte antisociale, adesea ei fiind adusi la camera de garda direct din arestul politiei.